| Sfaturi |
 |
Este necesar sau nu examenul de laborator înainte de anestezie? |
Aici vrem să răspundem la aceste întrebări, dar întâi am vrea să vă prezentăm opinia unui medic uman (R. Kreisburg, MD) despre arta punerii diagnosticului.
Arta diagnostizării
„Pentru un diagnostic corespuzător avem nevoie de decizii corecte.
Pentru deciziile corecte este necesară informaţia corectă.
Pentru a face rost de informaţii corecte, trebuie să punem întrebările corespunzătoare.
Întrebările corespunzătoare sunt cheia priceperii practicianului.”
Este necesar ( şi în ce caz ) examenul de laborator înainte de anestezie?
În această temă opiniile se deosebesc atât la medicii veterinari, cât şi la cei umani.
Argumentele celor care sunt împotriva examenelor de laborator preanestezie:
1.) examenul de laborator ridică costurile anesteziei/intervenţiei chirurgicale
2.) valorile de laborator „crescute” în unele cazuri nu înseamnă întotdeauna probleme ale organelor, pentru că valorile „normale” de laborator de multe ori variază în funcţie de individ.
Argumentele celor care sunt pentru examene de laborator preanestezie:
1.) Creşte siguranţa anesteziei
După unele studii, la 10 % din animalele clinic sănătoase aduse pentru intervenţii chirurgicale de rutină (ovariohisterectomie, castrare), se găsesc anomalii la examenul de rutină al sângelui. Un studiu a demonstrat, că în cabinetele americane chestionate, examenele de laborator cu valori anormale au dus la schimbarea protocolului de anestezie şi la aprox. 3% din cazurile cu animalul clinic sănătos s-a amânat intervenţia chirurgicală.
2.) Scade îngrijorarea practicianului şi a proprietarului faţă de riscul anesteziei
Procentul accidentelor de anestezie (scăzut) nu-i interesează pe proprietari, dacă moartea animalului sub anestezie a fost al lor. Este sarcina medicului veterinar ca să liniştească proprietarul şi să propună aceste teste şi să le explice în amănunt. Bineînţeles, proprietarul decide dacă va solicita examenele de laborator preanestezie, sau nu. Să nu uităm expresia, că în lipsa cunoştinţelor proprietarul va decide numai pe baza preţului. Dacă proprietarul decide că nu vrea aceste examene, atunci este indicată semnarea unei declaraţii despre această decizie.
3.) Ajută la stabilirea valorilor de bază a examenului de laborator al sângelui animalului
În general examenul preanestezic este prima ocazie când examinăm sângele unui animal clinic sănătos. Având în vedere că valorile normale de laborator diferă individual, astfel poate să fie important ca să stabilim valorile de bază la un individ. Este util ca să dăm o copie a rezultatelor la proprietar cu explicarea valorilor scăzute sau crescute. Pentru că în foarte multe cazuri se întâmplă ca o mare parte a proprietarilor vor cere ei la vizitele următoare să se verifice valorile de laborator cu un examen nou. Această abordare ajută prin faptul că în timpul vieţii animalului se fac de mai multe ori teste de laborator de rutină şi din valorile rezultatelor primite putem să observăm din timp apariţia timpurie a bolilor ficatului sau rinichilor, astfel ajutănd practicianul.
4.) Ajută la executarea Triunghiului de Diagnostic
Anamneză + examen clinic + examene de laborator = Triunghiul de Diagnostic. Acceptarea examenelor preanestezice şi înaintea intervenţiilor chirurgicale de rutină (castrare), ajută prin faptul că, mai târziu dacă apare o boală, proprietarul va şti de ce este aşa de important examenul sângelui şi se poate convinge mai uşor că acest examen este necesar.
5.) Examenele de laborator obligatorii
În multe cabinete americane în cazul intervenţiilor chirurgicale, în preţul intervenţiei se include şi preţul examenului de laborator preanestezic, administrarea de infuzii i.v. în timpul intervenţiei, monitorizare pulsoximetrică şi măsurarea tensiunii arteriale. Deci intervenţia chirurgicală se face numai în aceste condiţii.
|
Sterilizarea – avantaje si dezavantaje |
Ce este sterilizarea ( castrarea )?
Sterilizarea reprezinta procedura chirurgicala prin care sunt indepartate ovarele (in cazul femelelor) sau testiculele (in cazul masculilor). Avantajele aplicarii acestei proceduri sunt multiple , incepand cu prevenirea dezechilibrelor hormonale aparute la femele (care in majoritatea cazurilor reprezinta punctul de plecare pentru probleme grave de sanatate) si terminand cu excluderea problemelor de comportament la animalele active sexual ( mai ales in cazul masculilor ) .Consecintele dezechilbrelor hormonale in cazul femelelor apar la diferite intervale de timp, de obicei la animalele mature, si constau in tulburari ale ciclului sexual normal pe termen scurt, pana la modificari de ordin benign sau malign pe diferte sectoare ale aparatului genital. Toate acestea pot fi definitiv indepartate prin castrare. In general proprietarii animalelor evita sa supuna animalul unei asemenea proceduri, de teama ca animalul va suferi modificari nedorite de comportament si ale aspectului fizic. Acest lucru nu este real, caracterul unui animal nu poate fi modificat in acest fel. Insa este adevarat ca multe animale sterilizate prezinta o predispozitie catre obezitate, in primul rand ca urmare a schimbarii metabolismului (in favoarea catabolismului), lucru care poate fi tinut sub control prin respectarea unei diete alimentare din partea proprietarului. Avantajele castrarii sunt prea multe pentru a renunta la ea doar de teama tendintei spre obezitate a animalului.
|
 |
| Procedura preoperatorie |
Din seara dinaintea zilei in care este programata interventia chirurgicala, este bine ca animalul sa nu primeasca hrana iar din dimineata urmatoare dieta impune si restrictia hidrica ( consultati-va cu medicul animalului dumneavoastra, nu toate animalele trebuie supuse acestei diete ). Este bine ca animalul sa fie internat in dimineata interventiei si supus unor unor investigatii, cel mai important si mai la indemana fiind analizele sanguine de rutina, pentru a preveni eventuale probleme de sanatate cu evolutie ascunsa, care ar putea complica evolutia postoperatorie. Apoi animalul este supus interventiei chirurgicale, executata de medicul chirurg asistat de personal medical de specialitate. Dupa interventie, de la caz la caz, animalului i se administreaza calmante impotriva durerii si se recomanda adapstirea lui intr-un loc linistit si confortabil. Dupa caz, animalul poate ramane internat pana a doua zi sau incredintat in custodia proprietarului imediat dupa operatie. |
 |
| Exista riscuri ale anesteziei? |
Atunci cand o persoana sau un animal sunt supuse anesteziei, exista intotdeauna un potential risc pentru complicatii. Medicul si echipa lui vor lua masurile de precautie necesare pentru minimalizarea oricarui risc. Inainte de anestezie medicul va consulta animalul. Sunt indicate teste de sange pentru depistarea unor eventuale afectiuni cu evolutie ascunsa inainte de interventia propriu-zisa. Daca exista suspiciuni legate de o eventuala afectiune se efectueaza teste suplimentare care pot intarzia momentul interventiei. Exista mai multe tipuri de anestezie posibile, medicul alegand varianta cea mai potrivita pentru fiecare animal in parte. Cea mai frecventa metoda de anestezie folosita la noi este neuroleptanalgezia . Este metoda folosita in cazul animalelor sanatoase clinic ( mai ales in cazul interventiilor de sterilizare ), tinere si adulte. Avantajele unei asemenea anestezii sunt : rapiditatea instalarii efectului ( administrarea se face cel mai frecvent intravenos ) si metabolizarea relativ rapida, in cateva ore de la incetarea administrarii ketaminei animalul isi revine complet din starea de inconstienta. Medicamentul este hallucinogen, de multe ori animalele pot reactiona cu scancete postoperator, acestea fiind de obicei confundate cu eventuale dureri postoperatorii. O alta metoda de anestezie practicata in medicina veterinara este cea cu propofol, indicate mai ales in cazul animalelor in varsta sau a celor suferinde, cu grad mai mare de epuizare fizica.Este o metoda similara celei cu ketamina. Anestezia cu isofluran – este cea mai sigura dar si cea mai costisitoare metoda de anestezie disponibila in cazul animalelor. Acest tip de anestezie presupune intubarea animalului si anestezierea lui cu gaz anestezic ( isofluran ).Este o anestezie extrem de sigura, oferind medicului un control bun asupra pacientului, revenirea din anestezie fiind rapida si scutind animalul de multe complicatii postoperatorii. Pe tot parcursul desfasurarii interventiei, animalul este monitorizat cardiac,respirator, ca nivel de oxigenare tisulara si al circulatiei sanguine. Practic medicul are capacitatea sa intervina in orice moment ca sa previna din timp o eventuala complicatie intraoperator. De obicei, interventiile chirurgicale se desfasoara cu conectarea animalului la o linie de perfuzie intravenoasa. Aceasta este deasemenea o cale de administrare a unor medicamente in timpul operatiei. |
 |
| Ce trebuie facut dupa interventia chirurgicala? |
Animalul supus operatiei de sterilizare este bine sa aiba un regim de viata usor restrictiv pentru o perioada de cateva zile dupa operatie. Astfel, activitatea fizica trebuie sa se rezume la plimbari usoare si mai scurte decat de obicei, fara exercitii fizice care sa solicite organismul sa depuna eforturi deosebite,sa nu faca sarituri sau sa alerge. Unele animale, instinctiv, ling locul suturii, lucru care trebuie interzis cu desavarsire pana la mimentul scoaterii firelor (in cazul suturilor externe) cu matase chirurgicala, sau pana in a 10-a zi de la operatie ( in cazul suturilor intradermice cu fir resorbabil ).Pentru aceasta fie se pune pe gatul animalului un collar elizabetan ( speciale pentru animale ) care nu da voie animalului sa intoarca capul catre locul respective, fie se imbraca animalul in camasi special croite, numite camasi Alfort. Obligatoriu dupa interventia chirurgicala animalul este supus antibioterapiei pentru un numar de zile pe care il decide medicul. |
 |
VACCINAREA CAINILOR – informatii necesare proprietarului
Exista in mod obisnuit 2 scheme de vaccinare a cainilor, una pentru adulti si una pentru catelusii mici.
Vaccinarea catelusilor incepe de obicei la varsta de 6 saptamani, imediat dupa a doua deparazitare interna . Medicul dumneavoastra curant va va expune schema de vaccinare aleasa pantru catelusul dumneavoastra, functie de momentul prezentarii dumenavoastra pentru prima data la cabinet in scopul vaccinarii.
Schema de vaccinare pentru un pui consta in administarea mai multor vaccinuri la interval de 2 saptamani unul de altul, in scopul instalarii in organism al unui status imunitar stabil pentru o perioada de cel putin un an de zile. Anual acest status imunitar va fi reinnoit prin administrarea unui vaccin complet, numit generic “vaccine polivalent plus antirabic”.
Vaccinurile sunt constituite pe baza unor bacterii sau virusi omorate sau attenuate prin metode biologice special si care odata introduse in organism il determina pe acesta sa produca anticorpi specifici pentru bolile determinate de catre aceste bacterii sau virusi. Pentru ca vaccinul sa fie efficient, este important ca pacientul sa se afle intr-o buna stare de sanatate si sa aiba un sistem imunitar stabil.
Nici un vaccin nu este 100% eficient, si daca animalul este expus suficient unui agent infectios , acesta se poate imbolnavi. In orice caz, vaccinul poate slabi foarte mult capacitatea unui agent infectios de a produce boala.
Niciodata un vaccin nu va fi eficient in cazul unui animal care déjà a fost expus bolii, respectiv pe un animal aflat déjà in faza de incubatie a unei boli.
Desi foarte rar, un vaccin poate provoca organsimului o reactie alergica, dar nu se poate spune despre nici un organism inaintea administrarii vaccinului, daca acel organism va dezvolta sau nu o asemenea reactie.
Reactiile la vaccinuri pot aparea in cateva minute pana la cateva ore de la administrea vaccinului si pot fi variate ca manifestare : apatie, inapetenta, uneori febra, durere la locul de inoculare, indispozitie profunda; reactia alergica propriuzisa consta in edemul pleoapelor si al buzelor, cu inrosirea lor, aspectul „capului de leu” de cele mai multe ori fara afectarea starii generale. Pentru oricare dintre aceste manifestari va rugam sa cereti sfatul medicului curant si sa va intoarceti cu catelul in cabinet imediat ce ati observat primele simptome.
Reactiile postvaccinale sunt trecatoare cu atat mai repede cu cat pacientul este prezentat la medic mai din timp.
Mai jos va sunt prezentate pe scurt simbolurile de pe etichetele vaccinurilor folosite in protocolul de vaccinare , respectiv bolile supuse vaccinarii.
D – Distemper (maladia Carre sau jigodia) – boala provocata de un virus, care afecteaza tractusul respirator, digestiv si sistemul nervos central . Infectia debuteaza cu afectarea serioasa a sistemului respirator superior, cu descarcari purulente ale nasului si ochilor, scaderea apetitului, febra, apatie. Urmatoarea etapa a evolutiei bolii presupune instalarea virusului la nivelul sistemului nervos central care va provoca crize nervoase, tremuraturi musculare, coma si moarte. Odata instalate simptomele nervoase, prognosticul se agraveaza, tratamentul devine in 99 % din cazuri inutil.
H – Hepatita Rubarth – bola mortala produsa tot de un virus care afecteaza in primul rand ficatul, manifestata cu depresie, inapetenta, icter, febra, voma, diaree, moarte.
Pi – Parainfluenta – boala virala care afecteaza tractusul respirator superior si/sau pneumonia.
P – Parvoviroza canina – virus care afecteaza de regula animalele foarte tinere, la adulti evolueaza ca o simpla indigestie, cel mult cu diaree sangvinolenta. La tineretul de 8-18 saptamani provoaca moartea (uneori subit prin forma cardiaca a bolii). Virusul afecteaza sistemul digestiv provocand moarea si descuamarea celulelor intestinale responsabile cu absorbtia apei si hranei. Vrusul este foarte rezistent in mediu, ani de zile la diferente mari de temperatura si umiditate, ceea ce face ca boala sa se raspandeasca usor si frecvent.
Simptomatologia include febra , descarcari diareice si vome incoercibile, moarte prin deshidratare. Virusul provoaca scaderea masiva a numarului de celule albe din sange descoperind imunologic organismul si scazand puterea de aparare a acestuia in mod temporar.
Vaccinarea constanta a animalelor dintr-un mediu face ca virulenta si agresivitatea virusului sa scada in arealul respectiv.
|